Dictionar

Rezultate secundare (Autentic,):

Autentic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. authentique, lat. authenticus)

1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.

2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.


Autenticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. authenticité)

1. faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate.

2. calitatea a ceea ce nu poate fi contestat.

3. (antonim) inautenticitate.


Autenticiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (autentic + -iza)

1. tr., refl. a da, a căpăta un caracter autentic.


Alogism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alogismus)

1. judecată care contrazice logica.

2. negare a gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, la sceptici, mistici şi fideişti.


Apocrif, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apocryphe, lat. apocryphus)

1. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic.

2. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane.


Autenticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. authenticité)

1. faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate.

2. calitatea a ceea ce nu poate fi contestat.

3. (antonim) inautenticitate.


Autenticiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (autentic + -iza)

1. tr., refl. a da, a căpăta un caracter autentic.


Autentifica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face fie valabil; a certifica; a legaliza.

2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.

3. (var.) (înv., reg.) a autentica.


Certifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. certifier, lat. certificare)

1. a adeveri, a confirma ceva este autentic, sigur, exact, valabil.