Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vb. autonomiza)
1. acțiunea de a se autonomiza și rezultatul ei; autonomizare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. autonomiza)
1. care a fost făcut să fie autonom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (reifica)
1. (fil.) acţiunea de a reifica.
2. tendinţa de a da oricărui lucru dinamic, de mişcare un caracter static.
3. înţelegerea greşită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. autonomiza)
1. acțiunea de a se autonomiza și rezultatul ei; (rar) autonomizat.
2. transformare de către cineva a unui organ sau organism în autonom.
3. dobândire de către un organ sau organism a caracterului autonom.