Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoriza)
1. acțiunea, faptul de a autoriza; autorizat.
2. învestirea cuiva cu o autoritate publică; învestitură, (înv.) împuternicire.
3. acordare a dreptului de a face ceva; autorizație, permisiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. autodéfense)
1. apărare personală, apărare prin mijloace proprii împotriva unui atac; (rar) autoapărat.
2. legitimă apărare, autorizare legală și imediată de a se apăra, inclusiv prin folosirea unor mijloace care ar fi interzise în alte circumstanțe.