Rezultate secundare (Avânt,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avantage)
2. situaţie mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relaţiile internaţionale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naţionale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situaţie, de poziţie etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepţional; privilegiu, favoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avantager)
1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza.
2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însuşirile fizice ale cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avantageux)
1. care oferă un avantaj; convenabil, folositor.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (it. avanti)
1. (fam.) exprimă o comandă de a înainta sau este o invitație de a intra când cineva bate la ușă; are adesea valoarea unui îndemn; înainte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-train)
1. partea anterioară a unei maşini agricole pe roţi.
2. antetren.
3. (text.) ansamblu de valţuri cu dinţi şi caneluri dintr-un dispozitiv de cardare care zdrobeşte resturile vegetale ataşate de flocoanele de lână.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. en-avant)
1. greşeală comisă de un jucător la rugbi constând în trecerea mingii în direcţia înainte cu mâna.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affiliation)
1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. all’ertezza)
1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)
1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/emballer)
1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depăşească turaţia normală.
3. refl. (despre cai) a-şi lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antagonisme)
1. contradicţie antagonistă; rivalitate.
2. (fiziol.) opoziţie funcţională între două sisteme, organe sau substanţe.
3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionţi.