Rezultate principale (Avans,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avance)
1. sumă de bani plătită cu anticipaţie.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanţa prevăzută.
3. interval de timp, distanţă, spaţiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înţelegere, pentru înfiriparea unei legături.
Rezultate secundare (Avans,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avancer)
1. intr. a înainta (într-o direcţie); a progresa, a se dezvolta.
2. tr. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcţie superioară.
3. a da cu anticipaţie (sume de bani).
4. (fig.) a anticipa (o propunere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-scène)
1. parte a scenei între cortină şi rampă.
2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (acont)
1. a plăti un acont, un avans din prețul convenit; (pop.) a arvuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avance)
1. sumă de bani plătită cu anticipaţie.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanţa prevăzută.
3. interval de timp, distanţă, spaţiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înţelegere, pentru înfiriparea unei legături.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corpusculaire)
1. care se referă la corpusculi, la atomi.
2. filosofie ~ă = doctrina lui Epicur, care explica formarea lumii prin întâlnirea atomilor.
3. (fizică) teorie ~ă = teorie care avansează teza discontinuității materiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décrépitude)
1. stare de bătrâneţe înaintată prin slăbire excesivă şi pierderea aproape totală a forţelor; ramolisment.
2. (fig.) decădere, declin avansat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déliquescent, lat. deliquescens)
1. (despre substanţe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluţii apoase; care trece în stare lichidă prin absorbția umidității din aer.
2. (fig.) care este sau cade într-o stare de degradare avansată; decadent, corupt; (antonime) prosper, puternic.