Dictionar

Rezultate principale (Avans,):

Avans

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipaţie.

2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanţa prevăzută.

3. interval de timp, distanţă, spaţiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.

4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.

5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înţelegere, pentru înfiriparea unei legături.


Rezultate secundare (Avans,):

Avansa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avancer)

1. intr. a înainta (într-o direcţie); a progresa, a se dezvolta.

2. tr. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcţie superioară.

3. a da cu anticipaţie (sume de bani).

4. (fig.) a anticipa (o propunere).


Avanscenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-scène)

1. parte a scenei între cortină şi rampă.

2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei.


Aconta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (acont)

1. a plăti un acont, un avans din prețul convenit; (pop.) a arvuni.


Avans

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipaţie.

2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanţa prevăzută.

3. interval de timp, distanţă, spaţiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.

4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.

5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înţelegere, pentru înfiriparea unei legături.


Corpuscular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corpusculaire)

1. care se referă la corpusculi, la atomi.

2. filosofie = doctrina lui Epicur, care explica formarea lumii prin întâlnirea atomilor.

3. (fizică) teorie = teorie care avansează teza discontinuității materiei.


Credit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)

1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.

2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.

3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.

4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.


Decrepitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décrépitude)

1. stare de bătrâneţe înaintată prin slăbire excesivă şi pierderea aproape totală a forţelor; ramolisment.

2. (fig.) decădere, declin avansat.


Delicvescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déliquescent, lat. deliquescens)

1. (despre substanţe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluţii apoase; care trece în stare lichidă prin absorbția umidității din aer.

2. (fig.) care este sau cade într-o stare de degradare avansată; decadent, corupt; (antonime) prosper, puternic.