Dictionar

Rezultate principale (Avansa,):

Avansa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avancer)

1. intr. a înainta (într-o direcţie); a progresa, a se dezvolta.

2. tr. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcţie superioară.

3. a da cu anticipaţie (sume de bani).

4. (fig.) a anticipa (o propunere).


Rezultate secundare (Avansa,):

Credit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)

1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.

2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.

3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.

4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.


Decrepitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décrépitude)

1. stare de bătrâneţe înaintată prin slăbire excesivă şi pierderea aproape totală a forţelor; ramolisment.

2. (fig.) decădere, declin avansat.


Delicvescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déliquescent, lat. deliquescens)

1. (despre substanţe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluţii apoase; care trece în stare lichidă prin absorbția umidității din aer.

2. (fig.) care este sau cade într-o stare de degradare avansată; decadent, corupt; (antonime) prosper, puternic.


Doctorantură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. doktorantura)

1. formă de pregătire avansată a oamenilor de știință, în înstituțiile de învățământ sau de cercetări științifice, pentru gradul de doctor în științe.

2. stagiu de calificare științifică superioară pentru obținerea titlului de doctor; doctorat.


Fidograf

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. aparat înregistrator pentru stabilirea valorii şi a caracterului avansării garniturii de foraj.


Ingresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingression, lat. ingressio)

1. avansare locală a mării pe uscat, în urma mişcărilor de scufundare a scoarţei terestre.