Rezultate principale (Avantaj,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avantage)
2. situaţie mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relaţiile internaţionale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naţionale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situaţie, de poziţie etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepţional; privilegiu, favoare.
Rezultate secundare (Avantaj,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avantager)
1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza.
2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însuşirile fizice ale cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avantageux)
1. care oferă un avantaj; convenabil, folositor.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affiliation)
1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)
1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antagonisme)
1. contradicţie antagonistă; rivalitate.
2. (fiziol.) opoziţie funcţională între două sisteme, organe sau substanţe.
3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionţi.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + apartheid)
1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.