Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avion)
1. aeronavă mai grea decât aerul, susţinută de aripi şi propulsată de motoare cu elice sau reactoare; aeroplan.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din avion + laborator)
1. avion amenajat ca laborator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (avion + liliput)
1. avion de mici proporții; avionetă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (avion + pirat)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (avion + sinucigaș, cf. fr. avion-suicide)
1. avion de luptă, folosit de japonezi în cel de-al doilea război mondial, încărcat cu explozibil și pilotat de un voluntar, care cădea asupra țintei; kamikaze.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (avion + spion; cf. fr. avion espion)
1. aeronavă militară concepută sau adaptată pentru a controla spațiul aerian și maritim, pentru a efectua recunoașteri aeriene, pentru a identifica obiective potențiale pe teritoriul inamic și, în general, pentru a obține informații despre mișcările unei forțe armate; avion de recunoaștere sau de supraveghere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avionnette)
1. avion mic, utilizat pentru zborurile de pasageri, sport, școală etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrobatie)
1. exerciţiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobus, după engl. airbus)
1. avion subsonic de pasageri, de mare capacitate; airbus.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéroélectronique)
1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérophilatéliste)
1. cel care se ocupă cu aerofilatelia.
2. persoană care colecționează timbre destinate sau tranzitate de poșta aeriană (par avion).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophotographie)
1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliţi sau nave cosmice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophotogramme)
1. fotografie specială luată din avion sau din puncte înalte; fotogramă aeriană.