avut

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (avea)

1. adj. care are o stare materială foarte bună; bogat.
2. s.n. avere.

akmeist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. akmeist)

1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.
2. II. adept al akmeismului.
3. (var.) acmeist.

avancronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-chronique)

1. cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera.

biomaterial

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + material

1. produs folosit la restaurarea sau înlocuirea unor ţesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze.

concusionar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concussionnaire)

1. jefuitor al avutului public.

delapida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dilapider, lat. dilapidare)

1. a sustrage, a-şi însuşi bani, valori sau alte bunuri din avutul obştesc aflate în grija sa.

descriptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. descriptif, lat. descriptivus)

1. care descrie; care conține o descriere; descriptic.
2. care acordă o mare importanță descrierii, care se străduiește să descrie pentru a produce un efect.
3. (literatură) reprezentând oamenii sau lucrurile prin trăsăturile lor exterioare.
4. (expr.) geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește un mod de reprezentare plană a spațiului.
5. (lingvistică) care urmărește să descrie utilizarea efectivă, fără judecată normativă.
6. (substantivat) document care oferă o descriere detaliată a lucrărilor avute în vedere.