OK
X
azidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. azide)
1.
combinație
organică
instabilă
care
se
descompune
prin
încălzire,
uneori
producând
explozie.
AZIGO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. azygo-, cf. gr. azygos „impar, fără soț”)
1.
„impar,
fără
soț”.
azigografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. azygographie)
1.
metodă
radiografică
de
punere
în
evidență
a
sistemului
venos
azigos
cu
ajutorul
unei
substanțe
de
contrast.
azigoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. engl. azygoid)
1.
(biol.)
care
prezintă
jumătate
din
numărul
normal
de
cromozomi;
haploid.
azigomorf, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. azygomorphe)
1.
(bot.)
lipsit
de
simetrie.
2.
(antonim)
zigomorf.
azigos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. azygos)
1.
inv.,
s.
f.
(venă)
care
face
legătura
dintre
cele
două
vene
cave.
abazic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (după germ. abatisch)
1.
(med.)
(persoană)
care
suferă
de
abazie.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
abdomen
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., lat. abdomen)
1.
(anat.)
cavitatea
viscerală
care
formează
partea
inferioară
a
trunchiului
uman;
cavitate
a
corpului
vertebratelor,
între
torace
și
bazin.
2.
(zool.)
ultimul
segment
al
corpului
la
insecte;
partea
posterioară
a
corpului
unor
nevertebrate
(artropode).
abraza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. abraser)
1.
a
prelucra
prin
așchiere,
cu
un
abraziv.
2.
a
freca
cu
un
abraziv.
abraziune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)
1.
proces
de
eroziune
a
țărmului
de
către
valurile
mării
sau
ale
lacurilor.
2.
roadere
a
unui
material
prin
frecare
cu
un
abraziv.
abrazor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)
1.
unealtă
dintr-un
material
abraziv,
folosită
pentru
așchiere.