Dictionar

Azidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azide)

1. combinaţie organică instabilă care se descompune prin încălzire, uneori producând explozie.


AZIGO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. azygo-, cf. gr. azygos „impar, fără soț”)

1. „impar, fără soţ”.


Azigografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azygographie)

1. metodă radiografică de punere în evidenţă a sistemului venos azigos cu ajutorul unei substanţe de contrast.


Azigoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. engl. azygoid)

1. (biol.) care prezintă jumătate din numărul normal de cromozomi; haploid.


Azigomorf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azygomorphe)

1. (bot.) lipsit de simetrie.

2. (antonim) zigomorf.


Azigos

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azygos)

1. inv., s. f. (venă) care face legătura dintre cele două vene cave.


Abazic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după germ. abatisch)

1. (med.) (persoană) care suferă de abazie.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).


Abraza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abraser)

1. a prelucra prin aşchiere, cu un abraziv.

2. a freca cu un abraziv.


Abraziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.

2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.


Abrazor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere.