Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bacille, lat. bacillum)
1. (biologie) gen de bacterii de forma unui bastonaș mai mult sau mai puțin alungit, unele specii fiind patogene.
2. purtător de ~i = persoană care poartă germenii de contagiune a unei boli, dar fără a prezenta simptomele aparente ale acestei boli.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. bacilli/i/-, bacillo-, cf. lat. bacillum „bastonaş”)
1. „bacil”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacillaire)
1. referitor la bacili; (despre boli) provocat de bacili.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacillémie)
1. infecţie generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. bacillus „bețișor, baghetă”)
1. „bacil”.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (engl. bacillicide, fr. bacillicide)
1. I. care are proprietatea de a ucide bacilii.
2. II. medicament care distruge bacilii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacillifère)
1. care poartă, vehiculează bacili.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. avirulent)
1. (biol.) califică un microorganism care într-un mediu dat are o capacitate redusă de multiplicare; lipsit de virulență (ex. bacil ~).
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. bacilli/i/-, bacillo-, cf. lat. bacillum „bastonaş”)
1. „bacil”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacillaire)
1. referitor la bacili; (despre boli) provocat de bacili.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacillémie)
1. infecţie generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (engl. bacillicide, fr. bacillicide)
1. I. care are proprietatea de a ucide bacilii.
2. II. medicament care distruge bacilii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacillifère)
1. care poartă, vehiculează bacili.