Dictionar

Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Ilutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illutation)

1. îmbăiere într-un nămol medicinal.


îmbălțat, -ă

Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (vb. îmbălța)

1. (despre mireasă) care este acoperită cu vălul; (reg.) înhobotat.

2. (despre o haină) îmbăierat.