Dictionar

Rezultate secundare (Bal):

-BAL

Parte de vorbire: sufix
Origine: (engl. -ball)

1. „minge”.


Aribal

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. arryballos)

1. (ant.) vas grecesc sferic, cu gât foarte strâmt şi cu buză lată.


Bal (1)

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bal)

1. reuniune cu dans organizată într-un local special pregătit.

2. a deschide ~ul = a face primul dans pentru a marca începutul unei serate.


Bal (2)

Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (fr. balle)

1. pachet mare de mărfuri învelit și legat puternic pentru a fi transportat mai ușor; balot (de mărfuri).


Bălăbăneală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bălăbăni + -eală)

1. mers nesigur; mișcare legănată sau împleticită; bălăbănire, (reg.) bănănăială.


Bălăbănos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bălăbăni + -os)

1. (rar; despre ochi) holbat, mărit.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Abracadabra

Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.

2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acroşa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrocher)

1. a agăţa, a prinde din mers.

2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.