Dictionar

Rezultate principale (Balansa,):

Balansa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. balancer)

1. tr., refl. a (se) mişca în aşa fel încât oscileze fără să-şi piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna.

2. tr. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont.

3. a crea un echilibru între doi factori.


Rezultate secundare (Balansa,):

Contrabalansa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrebalancer)

1. a aduce, a pune în echilibru, a cumpăni.

2. (fig.) a anula efectul unei acţiuni prin alta.


Balans

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. balancement)

1. mişcare de oscilaţie; balansare.


Balansoar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balanşoire)

1. fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa.


Contragreutate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. contrepoids)

1. greutate folosită pentru a contrabalansa, pentru a echilibra o sarcină; greutate sau forță care echilibrează o altă greutate sau forță.

2. balansier folosit de acrobați la mersul pe frânghie.

3. (fig.) ceea ce echilibrează sau neutralizează o forță.


Libraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libration, lat. libratio)

1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului.

2. oscilaţie.


Oscila

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. osciller, lat. oscillare)

1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa.

2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura.

3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice ia succesiv valori pozitive sau negative.


Pendula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. pendolare)

1. a avea mişcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziţia de echilibru.

2. (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii.

3. (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât.