Rezultate principale (Balansa,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. balancer)
1. tr., refl. a (se) mişca în aşa fel încât să oscileze fără să-şi piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna.
2. tr. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont.
3. a crea un echilibru între doi factori.
Rezultate secundare (Balansa,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrebalancer)
1. a aduce, a pune în echilibru, a cumpăni.
2. (fig.) a anula efectul unei acţiuni prin alta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. balancement)
1. mişcare de oscilaţie; balansare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balanşoire)
1. fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. contrepoids)
1. greutate folosită pentru a contrabalansa, pentru a echilibra o sarcină; greutate sau forță care echilibrează o altă greutate sau forță.
2. balansier folosit de acrobați la mersul pe frânghie.
3. (fig.) ceea ce echilibrează sau neutralizează o forță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libration, lat. libratio)
1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului.
2. oscilaţie.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. osciller, lat. oscillare)
1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa.
2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura.
3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. pendolare)
1. a avea mişcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziţia de echilibru.
2. (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii.
3. (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât.