Dictionar

 
 

barbarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarisme, lat. barbarismus)

1. cuvânt, construcție introduse într-o limbă străină fără a fi necesare și neintegrate în limba care le-a împrumutat.
 

barbariza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. barbariser)

1. a aduce în stare de barbarie sau un mod de a fi considerat barbar.
 

barbarolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarolalie)

1. vorbire stranie, neinteligibilă, sacadată, în schizofrenie.
 

barbariza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. barbariser)

1. a aduce în stare de barbarie sau un mod de a fi considerat barbar.
 

inumanitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inhumanité, lat. inhumanitas)

1. cruzime nedemnă de un om; barbarie, ferocitate.