Dictionar

baston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bastone)

1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers.
2. ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității.
3. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv.
4. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave.
 

bastonadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastonnade)

1. bătaie cu bastonul, ciomăgeală.
 

bastonată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bastonata)

1. element grafic caracteristic scrierii de mână.
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

alpenștoc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aplenstok, fr. alpenstock)

1. baston cu vârful metalic, ascuțit, folosit în alpinism.
 

bacil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bacille, lat. bacillum)

1. (biologie) gen de bacterii de forma unui bastonaș mai mult sau mai puțin alungit, unele specii fiind patogene.
2. purtător de ~i = persoană care poartă germenii de contagiune a unei boli, dar fără a prezenta simptomele aparente ale acestei boli.
 

baciliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacilliforme)

1. care are formă de bacil sau bastonaș.
 

bacteriacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bactériacées)

1. familie de microorganisme înglobând bacteriile cu celula în formă de bastonaș.
 

baculiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baculiforme)

1. în formă de bastonaș; baciliform.