baza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. baser)

1. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva).
2. refl. a avea încredere (în).

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

bază

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT basis
2. FR base
3. EN base
4. DE Grund; Grundfläche
5. RU основa
6. HU alap, váll, alsórész

aerobază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + bază)

1. centru de exploatare a aparatelor de zbor.

ambază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embase)

1. parte inferioară a unui aparat topografic, cu suportul, șuruburile de calare etc.

autobază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. автобаза)

1. întreprindere care asigură întreținerea și repararea autovehiculelor.

bazal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT basalis; basilaris
2. FR basal; basilaire
3. EN basal; basilar
4. DE basal; grundständig; an der Grundfläche gelegen
5. RU бaзaльный; основной; низовой
6. HU alsó, alapi, tőálló

bazal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basal)

1. referitor la bază, al bazei.
2. (fig.) care este fundamental, esențial.
3. (biol.) care privește sau care constituie baza unui organ.
4. membrană ~ă = membrană care separă celulele epiteliale de mediul conjunctiv ambiental.
5. metabolism ~ = metabolism minim al unui organism în repaus.

bazalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basalte, lat. basaltes)

1. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, compactă, la construcții și pavaje.

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

accentic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accentic)

1. (despre structura versului) bazat pe accente.

acceptanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acceptance)

1. fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție.