Dictionar

beat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beat)

1. /bit/ adj. inv. care aparține beatnicilor.
2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.
3. stil în rockul modern (și în jaz) la începutul deceniului al șaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.
4. (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.
 

after-beat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. after-beat)

1. (muz.) denumire a timpilor pari „slabi”; contratimp.
 

beatific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. béatifique)

1. care beatifică.
2. (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală.
 

beatifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. beatificare, fr. béatifier)

1. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților.
 

beatitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beatitudo, fr. béatitude)

1. stare de fericire deplină.
2. stare patologică de euforie permanentă.
 

beatnic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beatnik)

1. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită.
 

beat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beat)

1. /bit/ adj. inv. care aparține beatnicilor.
2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.
3. stil în rockul modern (și în jaz) la începutul deceniului al șaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.
4. (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.
 

beatific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. béatifique)

1. care beatifică.
2. (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală.
 

cataractă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta)

1. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață.
 

euforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euphorie, gr. euphoria)

1. stare de fericire, de beatitudine.
2. falsă senzație de fericire, manifestată ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocată de substanțe narcotice.
 

kief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hief)

1. repaus absolut, în mijlocul zilei, la orientali.
2. stare de beatitudine.
 

leucom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. leucome)

1. boală de ochi prin formarea unor pete albe pe cornee; albeață.