Dictionar

 

bilanțier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bilancierre)

1. adj. cu caracter de bilanț.
2. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor.
 
 
 

bilanțier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bilancierre)

1. adj. cu caracter de bilanț.
2. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor.