bilet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billet, it. biglietto)

1. scrisoare scurtă.
2. tabletă (4).
3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.).
4. ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează față de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadență; cambie.

biletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billette)

1. semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; țaglă.

portbilet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. porte-billets)

1. portofel pentru păstrarea bancnotelor.

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.

autotaxare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + taxare)

1. sistem de plată în autovehicule prin compostarea biletelor de către pasageri.

bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

bancnotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Banknote, fr. bank-note)

1. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă.

box-office

Parte de vorbire:  s.n. invar.  
Etimologie: (engl. box-office)

1. (film, teatru) locul în care se vând biletele; casă de bilete.
2. totalul încasărilor realizate pentru un film, o piesă de teatru, o carte etc.
3. cota de succes a unui spectacol, a unui artist etc., calculată în funcție de încasările obținute.

cambie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cambio)

1. titlu de credit prin care cineva se obligă să plătească sau dispune să se plătească de către o altă persoană o sumă de bani la un anumit termen; trată, bilet de ordin.