Bilocular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biloculaire)

1. (despre fructe, organe) care are două cavități separate printr-un perete transversal; cu două loji; cu două locuri.

---

Bilocular; bicompartimentat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT bilocellatus; bilocularis; biloculatus

2. FR bilocellé; biloculaire; à deux loges

3. EN bilocellate; bilocular; biloculate; two-celled

4. DE zweihöhlig; zweifächerig

5. RU двуrнёздный

6. HU kétüregű, kétrekeszes, kétkamrás

---

Biloculare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. biloculation)

1. deformare patologică a unui organ anatomic, care se împarte în două loji.

---

Bilocular; bicompartimentat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT bilocellatus; bilocularis; biloculatus

2. FR bilocellé; biloculaire; à deux loges

3. EN bilocellate; bilocular; biloculate; two-celled

4. DE zweihöhlig; zweifächerig

5. RU двуrнёздный

6. HU kétüregű, kétrekeszes, kétkamrás

---