Dictionar

eforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphorie, fr. ephoria)

1. (ant.) eforat.
2. (în trecut) conducere colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, un fel de consiliu de administrație.
3. instituție condusă de un corp de efori.
 

filantropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philanthropie, gr. philanthropia)

1. acțiune de binefacere (față de săraci).
 

patronaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patronage)

1. ocrotire, protecție; sprijin, egidă.
2. (în trecut) societate de binefacere; acțiune de (falsă) ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă.