Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. birapport)
1. (mat.; pentru un fascicul de patru drepte) raport anarmonic al celor patru puncte în care o secantă intersectează dreptele din fascicul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biréacteur)
1. (avion) propulsat de două turboreactoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biréfringent)
1. care prezintă birefringenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biréfringence)
1. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. birème, lat. biremis)
1. navă romană cu două rânduri de rame.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. birman)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Birmania.
2. (s. f.) limbă din familia sino-tibetană vorbită de birmani.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)
1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablepsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aboulie)
1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acantholyse)
1. (med.) slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.