biraport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. birapport)

1. (mat.; pentru un fascicul de patru drepte) raport anarmonic al celor patru puncte în care o secantă intersectează dreptele din fascicul.

bireactor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biréacteur)

1. (avion) propulsat de două turboreactoare.

birefringent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biréfringent)

1. care prezintă birefringență.

birefringență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biréfringence)

1. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție.

biremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. birème, lat. biremis)

1. navă romană cu două rânduri de rame.

birman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. birman)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Birmania.
2. (s. f.) limbă din familia sino-tibetană vorbită de birmani.

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.

ablepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablepsie)

1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

abulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței.
2. (fig.) inerție.

acantoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenței reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.