Rezultate secundare (Biruitor,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. triumphare, fr. triumphe)
1. celebrare a victoriei în Roma antică, din intrarea solemnă în oraş a generalului biruitor, însoţit de armata sa, de captivi şi de prăzile făcute.
2. victorie, biruinţă (în război).
3. (fig.) succes moral, reuşită, izbândă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. triumphalis, fr. triomphal)
1. de triumf; biruitor, învingător, victorios.
2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârneşte admiraţie, entuziasm.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îngenunchea)
1. acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei; îngenuncheat.
2. cădere în genunchi, așezare în genunchi.
3. (figurat) silire a cuiva să se supună.
4. închinarea unui teritoriu unui dușman biruitor.
5. schimbare de direcție, relativ bruscă, a unei găuri de sondă, provocată de schimbarea condițiilor de săpare.
6. (var.) îngenuchere, îngenuchiare, îngenunchiere, îngerunchiare.