Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (magh. bizni)
1. a se încrede, a se întemeia, a se baza, a pune temei pe cineva sau pe ceva.
2. a cuteza, a avea curaj sau pricepere, a se încumeta să...
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bizui)
1. faptul de a se bizui pe cineva sau pe ceva; încredere.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (bizui + -[i]tor)
2. care se încrede cu ușurință în ceva sau în cineva; credul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contare, fr. compter)
1. a se bizui (pe), a se încrede (în).
2. a avea valoare, însemnătate.
3. a înregistra conturile (1).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indépendant)
1. adj. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom.
2. ~ de = fără a ține seama de...
3. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale.
4. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bizui)
1. faptul de a se bizui pe cineva sau pe ceva; încredere.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (bizui + -[i]tor)
2. care se încrede cu ușurință în ceva sau în cineva; credul.