Dictionar

Rezultate secundare (Blestemat,):

Damnabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damnable, lat. damnabilis)

1. care merită fie blestemat, condamnat.


Damnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)

1. condamnat la chinurile infernului.

2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.


Hades

Parte de vorbire: s. propriu
Origine: (fr. hadés)

1. (mitologie) nume dat după moarte „împărăției sufletelor”; infern.

2. (ortodoxia răsăriteană) iadul ca loc de așteptare pentru sufletele blestemate înainte de judecata de apoi, după care pot fi aruncați în gheenă.


Sacrileg, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (lat. sacrilegus)

1. (cel) care săvârşeşte un sacrilegiu; profanator; (prin ext.) nelegiuit, blestemat.

2. (acțiune) care încalcă ceva sacru.


Treclet, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (slavonă veche: трьклѧтъ, bulg. триклет, rus. треклятый‎)

1. blestemat de trei ori; afurisit.

2. (var.) (înv.) trecleat, (înv.) treclit, (înv.) triclet.