autohaltă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + haltă)

1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.

briză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brise)

1. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare.

descensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. discensivo)

1. care coboară sau tinde să coboare; descendent.
2. (antonime) ascensiv, ascendent.

moa

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Moa)

1. (ornitologie) pasăre terestră mare (până la trei metri înălțime) asemănătoare cu struțul, incapabilă să zboare, originară din Noua Zeelandă și dispărută după sosirea strămoșilor maorilor; dinornis.

teurgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. théurgie)

1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare.
2. (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică.
3. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă.
4. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni.

yoyo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. yo-yo)

1. inv. jucărie dintr-un disc scobit care poate fi făcut să urce sau să coboare cu ajutorul unei sfori.