Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amibocyte)
1. (biol.) orice celulă care are forma sau mișcarea unei amibe; celulă animală sau vegetală cu caracterele amibelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thrombocyte, germ. Thrombozyt)
1. celulă sangvină, fără nucleu, plăcuţe, cu un rol important în coagularea sângelui; plachetă sangvină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + agregant)
1. (medicament) care inhibă agregarea trombocitelor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chromomère)
1. (anat.) zona centrală a trombocitelor, constituită din granulații roșu-violet; granulomer.
2. (genet.) nume dat granulelor de cromatină dispuse liniar de-a lungul cromozomului; disc colorabil al cromozomului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémogénie)
1. boală de sânge, la femei, manifestată prin scăderea numărului trombocitelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. lamento)
1. (muz.) piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor.
2. (etnologie) practica folclorică a „bocitului”, ritual larg răspândit în toate colțurile lumii, constând în a exprima durerea pentru moartea unei persoane în forme stabilite tradițional (plânsete, strigăte et cetera).
3. (la pl.) expresie insistentă a durerii; lamentaţie; plânsete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plaquette)
1. volum mic cu un număr redus de pagini; culegere de versuri.
2. medalie modelată pe o singură faţă, care se oferă de obicei ca premiu în competiţiile sportive.
3. ~ sangvină = trombocit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. praeficae)
1. bocitoare tocmite pentru a plânge morţii şi a le proslăvi însuşirile.