Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1. cantitate mare, belşug; bogăţie.
2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
Parte de vorbire: s.f
Origine: (sp., engl. bonanza)
1. mină bogată sau filon de argint sau aur.
2. (fig.) orice lucru care poate fi considerat o mare sursă de bogăție sau care aduce un venit sau un profit mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Koloratur, it. coloratura)
1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc.
2. soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră.
3. bogăţie de culori; colorit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corinthien)
1. care aparține Corintului sau corintienilor; privitor la Corint sau Corintieni; corintic.
2. care face parte din populația Corintului; originar din Corint.
3. se spune despre un ordin arhitectural grecesc, caracterizat de o mare bogăție de elemente și de un capitel decorat cu două rânduri de frunze de acant; care aparține acestui ordin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divitisme)
1. bogăţie foarte mare, avere fabuloasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exubérance, lat. exuberantia)
1. însuşirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă.