Dictionar

Rezultate secundare (Boltă,):

Acoladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.

2. (fig.) îmbrăţişare.

3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.

4. formă de boltă ca o paranteză culcată.


Apical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apical)

1. (anat.) situat în vârful unui organ.

2. (despre consoane) care se articulează cu vârful limbii apropiat de dinţi, de alveole sau de bolta palatului.

3. (bot.) terminal, la vârf.


Astrometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométrie)

1. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziţiei aştrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc.


Calotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părţi ale unei sfere, obţinute prin secţionarea acesteia cu un plan.

2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor foarte înalţi; inlandsis.

3. parte a unei pălării care acoperă capul.

4. tichie (pe creştetul capului).

5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavaţii; boltă de tunel.

6. partea superioară a unei turele.

7. piesă metalică de formă emisferică.


Cambrură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cambrure)

1. arcuitură.

2. curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolţi.

3. curbura dintre călcâi şi tars; bolta piciorului.


Canton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.

2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.

3. sector al unui drum.

4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.

5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).

6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.

7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.