Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bombarder)
1. a executa un bombardament (1).
2. a efectua un bombardament (2).
3. (fig.) a plictisi cu insistenţele, a insista, a stărui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombarde)
1. maşină de război medievală cu care se aruncau bolovani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bombardo)
1. vechi instrument de muzică populară, strămoş al fagotului.
2. registru de orgă, cu mari intensităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombardement, it. bombardamento)
1. atac cu bombe de aviaţie, cu proiectile de artilerie sau cu rachete.
2. (fiz.) ~ nuclear = proiectarea unui fascicul de particule elementare asupra unor nuclee atomice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. américium)
1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bombarder)
1. a executa un bombardament (1).
2. a efectua un bombardament (2).
3. (fig.) a plictisi cu insistenţele, a insista, a stărui.
Parte de vorbire: I. s.n. (pl. -e), II. s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. bombardier)
1. I. avion care efectuează misiuni de bombardare; avion de bombardament.
2. II. militar din echipajul unui avion de bombardament; aviator responsabil cu aruncarea bombelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)
1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (catod + luminescenţă)
1. luminescenţă care se produce prin bombardarea unei substanţe cu electroni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fissioner)
1. a provoca fisiunea unui element prin bombardarea cu anumite particule elementare; a diviza un nucleu atomic în mai multe părţi.