bombarda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bombarder)

1. a executa un bombardament (1).
2. a efectua un bombardament (2).
3. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui.

bombardă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombarde)

1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani.
2. tun de mare calibru.

bombardă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bombardo)

1. vechi instrument de muzică populară, strămoș al fagotului.
2. registru de orgă, cu mari intensități.

bombardament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombardement, it. bombardamento)

1. atac cu bombe de aviație, cu proiectile de artilerie sau cu rachete.
2. (fiz.) ~ nuclear = proiectarea unui fascicul de particule elementare asupra unor nuclee atomice.

americiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. américium)

1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.

bombarda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bombarder)

1. a executa un bombardament (1).
2. a efectua un bombardament (2).
3. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui.

bombardier

Parte de vorbire:  I. s.n. (pl. -e), II. s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. bombardier)

1. I. avion care efectuează misiuni de bombardare; avion de bombardament.
2. II. militar din echipajul unui avion de bombardament; aviator responsabil cu aruncarea bombelor.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

catodoluminescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (catod + luminescenţă)

1. luminescență care se produce prin bombardarea unei substanțe cu electroni.

fisiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fissioner)

1. a provoca fisiunea unui element prin bombardarea cu anumite particule elementare; a diviza un nucleu atomic în mai multe părți.