Dictionar

bontănitură

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (bontăni + -(i)tură)

1. ciocănitură, bocănitură.
 

bonton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonton)

1. ansamblu de reguli de purtare respectate în aşa-zisa societate aleasă.
 

bontreci

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. obiect cu care se desfundă luleaua.
 

cinematizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cinématisation)

1. procedeu de amputare chirurgicală a bonturilor, folosind contracţiile muşchilor ce se inserează pe partea amputată, pentru acţionarea ulterioară a unor proteze mecanice.
 

focomelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phocomélie)

1. malformaţie congenitală constând în aceea că mâinile şi picioarele, ca nişte bonturi, sunt inserate direct pe trunchi.
 

peromelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. péromélie)

1. anomalie congenitală la care extremităţile se termină în bont, prin reducerea oaselor mâinii sau piciorului.
 

ştemuitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ştemui + -tor)

1. daltă cu vârful bont, folosită pentru ştemuire.
 

citolitic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cytoliticus
2. FR cytolytique
3. EN cytolytic
4. DE zytolytisch; zellenzerstörend
5. RU цитолитический
6. HU citolitikus, sejtbontó, sejtromboló
 

citotoxină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cytotoxinum
2. FR cytotoxine
3. EN cytotoxin
4. DE Zytotoxin; Zellgift
5. RU цитотоксин
6. HU citotoxin, sejtbontó toxikus anyag