Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. botte)
1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. botan/o/-, cf. gr. botane)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. botanique)
1. adj. referitor la botanică.
2. grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu.
3. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Botanik; Pflanzenkunde; Pfanzenlehre; Lehre und Wissenschaft von den Pflanzen
6. HU botanika, növénytan, füvészet
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. botanique)
1. știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT agrobotanica
2. FR agrobotanique
3. EN agrobotany; agricultural botany
4. DE Agrobotanik
5. RU arроботaникa
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)
1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.
2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.
3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)
1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)
1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)
1. I. produs înainte de vreme; prematur.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.