Dictionar

Dezbrăcinat, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv., reg.)
Origine: (dezbrăcina)

1. cu cingătoarea dezlegată; desfăcut la brăcinari; descins.


îmbrăcina

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (înv., reg.)
Origine: (în- + brăcină)

1. a-și lega (izmenele cu) brăcinarul; a (se) încinge cu brăcina; a (se) încinge, (reg.) a (se) îmbrâna.