Dictionar

braț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. brace, fr. bras)

1. (mar.) manevră curentă care servește la brațarea vergilor.
2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină.
3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe.
 

antebraț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-bras)

1. parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii.
2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot și genunchi.
 

brața

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brasser)

1. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor.
 

brațetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. /a/ braccetto)

1. a merge (cu cineva) la ~ = a merge (cu cineva) de braț.
 

detimbrat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. detimbra)

1. detimbrare.
 

rosbrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rostbraten)

1. carne de vacă friptă înăbușit, cu multă ceapă.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

abrahie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachie)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor.
 

abrahiocefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor și a capului.
 

acefalobrahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalobrachia)

1. monstruozitate congenitală, lipsa capului și a brațelor.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.