Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Brandt)
1. aruncător de bombe sau mine, cu ţeavă neghintuită în interior şi traiectoria curbă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brandenbourg)
1. şnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. brandy)
1. băutură alcoolică obținută prin distilarea vinului din soiuri de struguri roșii sau albi; coniac (* coniacul este un tip de brandy care pur și simplu provine din regiunea Cognac).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. brandy)
1. băutură alcoolică obținută prin distilarea vinului din soiuri de struguri roșii sau albi; coniac (* coniacul este un tip de brandy care pur și simplu provine din regiunea Cognac).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. cherry-brandy)
1. lichior făcut din cireșe macerate în brandy sau alcool neutru și aromat cu condimente; lichior de cireşe, cherry.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colchicine)
1. alcaloid toxic din seminţele de brânduşă de toamnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapason)
1. mic instrument de oţel în formă de U, care, vibrând, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”.
2. a fi la acelaşi ~ cu cineva = a fi la aceeaşi dispoziţie, în aceeaşi stare sufletească cu cineva.
3. ambitus.
4. model-tip de haşuri la standardizarea trasării grosimii haşurilor.
5. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime şi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dolman, germ. Dolman)
1. haină groasă şi scurtă, îmblănită şi împodobită cu brandenburguri, purtată de ofiţeri.
2. haină bărbătească căptuşită cu blană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. fizz)
1. băutură răcoritoare pe bază de suc de citrice, care se amestecă, agitându-se într-un shaker, cu brandy, gin sau whyski, zahăr, ou etc.