calibror, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calibreur)

1. adj. care calibrează.
2. s. n. instrument pentru măsurarea diametrului puieților.
3. aparat pentru sortarea fructelor după mărime.

contragreutate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. contrepoids)

1. greutate folosită pentru a contrabalansa, pentru a echilibra o sarcină; greutate sau forță care echilibrează o altă greutate sau forță.
2. balansier folosit de acrobați la mersul pe frânghie.
3. (fig.) ceea ce echilibrează sau neutralizează o forță.

contrapondere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contrepoinds)

1. ceea ce echilibrează sau neutra-lizează o acțiune, o forță etc.

echigravitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équigravitation)

1. proprietate a unei anumite regiuni din spațiul cosmic în care forțele gravitaționale ale corpurilor cerești se echilibrează.

echilibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équilibre, lat. aequilibrium)

1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.
2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.
3. ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.
4. proporție, raport just între lucruri opuse.
5. ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
6. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.
7. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească.

kazoo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. kazoo)

1. instrument muzical rudimentar, la negrii din America de Nord, dintr-un tub închis la capăt de o membrană care vibrează o dată cu emisia vocală.