Dictionar

bridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bride)

1. gaică de stofă, de ață etc. prin care se trece cordonul.
2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.
3. legătură din (sârmă de) oțel pentru solidarizarea unor piese asamblate.
4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.
5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderență.
 

debrida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débrider)

1. (med.) a suprima bridele care comprimă un organ.
2. a lărgi o plagă accidentală.
 

hibrida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. hybrider)

1. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda.
 

monohibrida

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. monohybrider)

1. (biol.) a încrucișa doi genitori din aceeași specie care diferă printr-un singur caracter ereditar.
 

nebridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nébride)

1. piele de ied purtată de zeul Dionysos, de satiri și menade, în timpul misterelor eleusine.
 

specie hibridă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT species hybrida
2. FR espèce hybride
3. EN species-hybrid
4. DE Artbastard
5. RU межвидовой rибрид
6. HU hibrid faj
 

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

alopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allopolyploïdie)

1. existența în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare.
 

amfidiploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphidiploïdie)

1. apariție în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori.
 

bastarda

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. bastardieren)

1. (agronomie) a încrucișa animale sau plante, de soiuri sau de rase diferite, pentru a forma hibrizi; a hibrida.
 

cacogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cacogenèse, cf. grec. kakos „rău” + genesis „naștere”)

1. dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice.
2. (nozologie) formare monstruoasă de la naștere.
3. incapacitate de hibridare.
 

dihibrid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dihybride)

1. hibrid rezultat din dihibridare.