OK
X
brigand
Parte de vorbire:
s.m. (franțuzism)
Etimologie: (fr. brigand)
1.
cel
care
practică
de
obicei
brigandajul;
hoț,
tâlhar
de
drumul
mare.
2.
(prin
ext.)
om
necinstit.
brigandaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. brigandage)
1.
furt
sau
jaf
armat,
crimă
comisă
cu
violență,
cel
mai
adesea,
de
răufăcători
adunați
în
bande;
(prin
ext.)
act
necinstit,
furt
major;
tâlhărie.
bandit
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. bandit, it. bandito)
1.
persoană
care
face
parte
dintr-o
bandă
de
răufăcători;
gangster,
brigand,
tâlhar.
2.
(fam.)
persoană
criminală,
persoană
care
săvârșește
acțiuni
ilegale.
3.
(fig.)
persoană
lacomă
și
fără
scrupule;
nemernic;
ticălos;
netrebnic.
brigand
Parte de vorbire:
s.m. (franțuzism)
Etimologie: (fr. brigand)
1.
cel
care
practică
de
obicei
brigandajul;
hoț,
tâlhar
de
drumul
mare.
2.
(prin
ext.)
om
necinstit.