Dictionar

Briză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brise)

1. vânt periodic uşor, care suflă la ţărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineaţa spre culmi; (p. ext.) adiere, boare.


Brizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brisant)

1. adj. (despre explozive) care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând faze sub presiune.

2. s. m. val care se rostogoleşte şi se sparge în apropierea ţărmului.

3. stâncă submarină de care se izbesc valurile.


Brizanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brisance)

1. proprietate a unui exploziv de a fi brizant.


Salubriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (salubru + -iza)

1. a face salubru mediul de viaţă şi de muncă.


Brizanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brisance)

1. proprietate a unui exploziv de a fi brizant.


Cordită 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordite)

1. exploziv brizant pe bază de nitroceluloză şi nitroglicerină.


Dinamită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dynamite)

1. exploziv brizant compus din nitroglicerină, încorporată într-un material inert sau exploziv.


Ecrazită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écrasite)

1. exploziv brizant pe bază de acid picric.


Epuraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épuration)

1. acțiunea de a epura; epurare, purificare, curățire.

2. salubrizare, purificație.

3. eliminarea membrilor nedoriți dintr-o asociație, partid etc.; excludere.

4. (var.) epurațiune.


Detonit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (et. incertă)

1. substanță explozivă foarte brizantă.