Dictionar

 

brusc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brusque)

1. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit.
 

brusca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brusquer)

1. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi.
2. a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ).
 

bruschețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bruschezza)

1. comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violență.
 
 
 

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.
 
 
 

agresa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agresser)

1. a ataca fără provocare, violent și brusc, o persoană sau mai multe; a comite o agresiune.