Dictionar

brutal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brutal, lat. brutalis)

1. (și adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan.
 

brutalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brutalisme)

1. (arhitectură) tendința de utilizare a materialelor brute (beton, cărămidă etc.).
 

brutalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brutalité)

1. atitudine, purtare, vorbă brutală; grosolănie, violență.
 

brutaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brutaliser)

1. a trata cu brutalitate, a maltrata; a molesta.
 

brutalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. brutaliza)

1. acțiunea de a brutaliza, rezultatul acestei acțiuni; maltratare.
2. (psih.) procesul de banalizare a violenței în societate.
 

brutalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (v. brutaliza)

1. adj. tratat într-un mod brutal; maltratat.
2. s.n. purtare nemiloasă, tratament rău, aspru; maltratare.
 

agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu.
 

angor

Parte de vorbire:  s.f. inv.  
Etimologie: (fr., lat. angor)

1. (med.) durere brutală și angoasantă; angină pectorală.
2. (expr.) ~ pectoris = anghină pectorală.
 

animalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.
2. (fig.) josnic, brutal, inuman.
 

brusca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brusquer)

1. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi.
2. a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ).
 

brutalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brutalité)

1. atitudine, purtare, vorbă brutală; grosolănie, violență.
 

brutaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brutaliser)

1. a trata cu brutalitate, a maltrata; a molesta.