Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. carbunculus)
1. infecţie a pielii şi a ţesutului subcutanat, produsă de un stafilococ, prin necroza ţesuturilor afectate; buboi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. furunculus, după fr. furoncle)
1. inflamaţie purulentă locală a pielii; buboi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cârtiță + -oi)
1. (zool.) bărbătușul cârtiței; cârtițar.
2. (reg.) mușuroi (de cârtiță).
3. (med.; pop.) buboi care apare pe corpul omului; cârtiță.
Parte de vorbire: s.n. (Maramureș)
Origine: (țâțână + -oc)
1. furuncul, buboi (pe corpul omului, pe ugerul vacii sau al oii); (reg.) țâțoc.
2. capăt ascuțit al unui par, al unei prăjini; vârf.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tăvăli + -tură)
1. loc unde iarba a fost călcată sau tăvălită; călcătură.
2. (înv.) învârtire pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi et cetera; tăvălire.
3. (înv.) (pop.) bătaie însoțită de trântiri și târâri pe jos; tăvălire.
4. (în superstiții) buboi care se face pe călcâiul celui care calcă în locul unde s-a tăvălit un cal.
5. (înv.; concret.) obiect murdar, lucru tăvălit.