OK
X
carbuncul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. carbunculus)
1.
infecție
a
pielii
și
a
țesutului
subcutanat,
produsă
de
un
stafilococ,
prin
necroza
țesuturilor
afectate;
buboi.
2.
(vet.)
dalac,
cărbune.
furuncul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. furunculus, după fr. furoncle)
1.
inflamație
purulentă
locală
a
pielii;
buboi.
cârtițoi
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cârtiță + -oi)
1.
(zool.)
bărbătușul
cârtiței;
cârtițar.
2.
(reg.)
mușuroi
(de
cârtiță).
3.
(med.;
pop.)
buboi
care
apare
pe
corpul
omului;
cârtiță.
țâțânoc
Parte de vorbire:
s.n. (Maramureș)
Etimologie: (țâțână + -oc)
1.
furuncul,
buboi
(pe
corpul
omului,
pe
ugerul
vacii
sau
al
oii);
(reg.)
țâțoc.
2.
capăt
ascuțit
al
unui
par,
al
unei
prăjini;
vârf.
tăvălitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (tăvăli + -tură)
1.
loc
unde
iarba
a
fost
călcată
sau
tăvălită;
călcătură.
2.
(înv.)
învârtire
pe
o
parte
și
pe
alta
pe
pământ,
pe
iarbă,
în
noroi
et
cetera;
tăvălire.
3.
(înv.)
(pop.)
bătaie
însoțită
de
trântiri
și
târâri
pe
jos;
tăvălire.
4.
(în
superstiții)
buboi
care
se
face
pe
călcâiul
celui
care
calcă
în
locul
unde
s-a
tăvălit
un
cal.
5.
(înv.;
concret.)
obiect
murdar,
lucru
tăvălit.
6.
(înv.;
fig.)
înjosire.