bulă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boule, lat. bulla)

1. bășică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid.
2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni.
3. sferă, glob.

bulă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulle, lat. bulla)

1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre.
2. (ant. și evul mediu) pecete de metal, bombată, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran.

bulăni

Parte de vorbire:  I. vb. refl., II. vb. tr. (familiar)  
Etimologie: (bulan + -i)

1. I. (cu conotație sexuală) a (se) pipăi.
2. II. a lovi pe cineva în picior.

bulănoasă

Parte de vorbire:  adj., s.f. (pl. -oase)  
Etimologie: (bulan + -oasă)

1. (femeie) care are picioare lungi și frumoase.
2. (femeie) care are picioare groase.

confabula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. confabulare)

1. (glumeț) a conversa, a pune la cale.

deambula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déambuler)

1. a merge fără un scop precis, după propria fantezie sau poftă, a rătăci.

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.

acromatocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatocyte)

1. globulă roșie fără materia colorantă.

acteonela

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentații.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

afabulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affabulation, lat. affabulatio)

1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3).
2. morala unei fabule.

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.