Dictionar

Rezultate principale (Buletin,):

Buletin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulletin)

1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane.

2. adeverinţă prin care se consemnează ceva.

3. scurtă comunicare oficială cuprinzând informaţii de actualitate.

4. periodic editat de o instituţie specializată: referate, studii şi informaţii dintr-un anumit domeniu; publicaţie periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc.

5. ~ de vot = imprimat cu numele candidaţilor la o alegere.


Rezultate secundare (Buletin,):

Buletin-anchetă

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (buletin + anchetă)

1. buletin prin care se efectuează o anchetă.


Bacteriotoxemie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bactériotoxémie)

1. (med.) intoxicaţie generală datorită răspândirii în sânge a toxinelor unor bacterii.

2. (concret.) buletin de analiză referitor la o astfel de intoxicație.


Comunicat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communiqué)

1. înştiinţare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc.

2. buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operaţiile militare.


Loto

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. loto)

1. joc de societate sau didactic cu cartonaşe imprimate cu diferite numere, pe care participanţii trebuie le acopere cu jetoane corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase la întâmplare dintr-un săculeţ; (p. ext.) piesele acestui jos.

2. joc de noroc constând în bifarea numerelor pe o grilă (sau buletin) înainte de tragerea la sorți a combinațiilor câștigătoare.

3. loterie, (var.) loton.


Meteo

Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (fr. météo)

1. care ține de meteorologie; propriu meteorologiei; meteorologic (ex. buletin meteo, prognoză meteo).


Meteorologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. météorologique)

1. referitor la meteorologie.

2. buletin ~ = informaţie asupra condiţiilor de stare a vremii prezente şi a evoluţiei probabile a timpului.


Oficial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. officiel, lat. officialis)

1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate.

2. buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative.

3. (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităților, ale statului.

4. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, fățiș.

5. (fig.) rece, stereotip; solemn.