Dictionar

Bulină (2)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. bulini)

1. capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; caşetă.

2. bucăţică rotundă de hârtie cu care se lipesc plicuri etc.

3. (pl.) desen rotund imprimat pe o ţesătură.

4. (var.) bulin.


Bulină 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouline)

1. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate.


Accelerină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélérine)

1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.


Antiglobulină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiglobuline)

1. anticorp specific pentru serumglobulină; antiser conţinând astfel de aticorpi.


Bulină (2)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. bulini)

1. capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; caşetă.

2. bucăţică rotundă de hârtie cu care se lipesc plicuri etc.

3. (pl.) desen rotund imprimat pe o ţesătură.

4. (var.) bulin.


Caşetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cachet)

1. capsulă mică dintr-o foiţă de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); bulină2 (1).


Ceruloplasmină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céruloplasmine)

1. gamaglobulină care fixează cuprul în sânge.


Combinat 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. combiné)

1. format din mai multe elemente deosebite.

2. (chim.; despre corpuri) compus.

3. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe.

4. alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaş şi special; nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină şi o probă de fond.